Fericire și suferință, atașament și iubire!
Cand vorbim despre “atasament” in viata de zi cu zi ne referim la “afectiunea” pe care o avem fata de cineva sau de ceva.
Ne simtim “atasati” de o fiinta apropiata si atunci vrem sa spunem “ca simtim dragoste sau afectiune” pentru aceasta persoana, ca prezenta ei in viata noastra este importanta.
In spiritualitate, insa, “atasamentul” inseamna altceva.
Toti marii intelepti ai lumii au spus ca “suferinta umana provine din atasament”. Retineti: nu din dragoste, nu din prea multa afectiune, ci din atasament.
Si acum sa vedem ce sens are “atasamentul” pentru cei ce se afla pe un drum propriu spiritual si de ce ei il vad drept o sursa a suferintei umane (este vorba, fireste, despre suferinta mentala si emotionala)?
In primul rind, “atasamentul” este identificat in spiritualitate ca fiind dorinta apriga, extrema, incontrolabila pentru ceva/cineva sau respingerea apriga si incontrolabila a ceva/cuiva. Dorinta intensa de a fi fericiti, de exemplu, ne aduce intr-o situatie si stare de neintelegere totala fata de orice si oricine ar putea sa ne deranjeze. Automat, dorinta intensa de fericire ne determina sa respingem si cel mai mic gest, cuvint sau stare de lucruri care nu raspunde cerintelor noastre de moment.
Emotiile implicate in atasament (ca in atasamentul de fericire) trezesc agresivitatea, ura, respingerea, minia, frica si multe alte trairi negative, asa incit dorinta noastra de fericire devine o respingere a oricarui om sau stari de lucruri ce par a ne sabota fericirea. Dar, chiar in momentul in care revendicam emotional fericirea de care ne agatam excesiv si fara control, o pierdem in interiorul nostru.
Emotiile negative si gandurile ce le insotesc sunt adevarata noastra cauza si ele singure ne arata si ne demonstreaza pe loc ca suntem in “atasament”.
Emotiile negative ne spun ca ne indepartam de iubire si obtinem, in acelasi timp, inversul a ceea ce ne dorim. Devenim nefericiti din prea multa dorinta de a fi fericiti. Ne despartim de un om drag tocmai pentru ca ne dorim excesiv apropierea de el. Iesirea din “atasament” nu-i simpla (dimpotriva), dar nici imposibila!
Si spunem ca nu-i simpla pentru ca “atasamentul” presupune emotii, iar emotiile sunt semnul conexiunii noastre cu acele campuri energetice/subtile sau campuri ale constiintei in care realitatea este ceea ce simtim, vedem si gandim ca este. Asadar, unui om atasat de fericire, mintea ii spune: ”Ceilalti te fac sa suferi! Daca n-ar fi x sau cutare situatie, ai fi fericit”! Si te trezesti urand, te trezesti gandind cate-n luna si-n stele. Iar ceea ce simti si gandesti devine, in fiecare moment, ceea ce crezi a fi “EU”.
Ceea ce simti si traiesti in interiorul tau este identificat ca fiind tu. Dar, daca iti petreci timpul acceptind conditia umana si oamenii asa cum sunt ei, daca te poti bucura o clipa si apoi, in cealalta clipa poti gasi constient o justificare pentru anumite situatii nefericite si atitudini mai putin placute ale celor din jur, atasamentul tau se diminueaza. Poti accepta cu sinceritate numai dupa ce ai cautat justificari pe care le poti intelege tu insuti si care au un sens in mintea ta. Fiecare gand negativ iti diminueaza energia si-ti intareste atasamentul, cum fiecare gand mai bun te duce putin mai sus vibrational, energetic si te ajuta sa te simti mai bine.
