Lupul bun si lupul rău

parabola simpla despre viata si despre ce alegem sa devenim

(povestire cu talc preluata din traditia veche amerindiana)

A fost odata ca niciodata un batran indian intelept, senin si plin de compasiune. Intr-o dimineata unul din nepotii lui s-a trezit cu o fata trista si ravasita si i-a spus ca de ceva vreme, in viata de zi cu zi, simtea ca aduna in el frustrari, nefericire si ca adeseori este chinuit, ca se simte devorat, sfasiat de stari de furie; i-a spus ca in unele zile intensitatea acestor emotii nefaste pe care le traieste il sperie cumplit.

Apoi a subliniat ca in multe cazuri aceste stari il acapareaza, il fac sa sufere zile in sir, iar aceste trairi dureroase apar din nou si din nou.

In finalul acestei confesiuni i-a spus bunicului sau ca deja se simte victima acestor dezlantuiri emotionale care il storc de vlaga, il tortureaza si il fac sa considere ca viata sa este de netrait. Si nu intelege de ce si ce anume se petrece cu el.

Batranul intelept il invita pe nepot in jurul focului si ii povesti legenda celor doi lupi.

“– Nepoate, am trait in viata mea, vremuri cand am fost tare manios pe cei care mi-au rapit multe lucruri, fara ca ei sa sufere vreun pic pentru ce imi facusera. Insa dusmania mi-a otravit sufletul, le doream lucruri teribile dusmanilor mei. Cu toate acestea, dusmania nu m-a ajutat sa ii inving sau sa scap de durerea ce o simteam.

– De multe ori simteam cum ura ma copleseste, continua inteleptul. Era ca si cum aveam doi lupi care traiau in interiorul meu. Unul alb, este bun si nu face rau nimanui. Traieste in armonie cu tot ce exista. Este linistea, bucuria, compasiunea, adevarul, speranta, curajul, bunatatea si increderea. El stie cand sa lupte, e cumpatat si intelept.

– Dar celalalt lup, este negru si plin de furie si rautate. Se lupta din orice motiv, se infuria din cele mai mici lucruri. Otraveste cu mandrie, aroganta si manie tot ce il inconjoara. Dar in zadar, caci furia lui nu schimba nimic.

– De multe ori era tare obositor sa traiesc cu acesti doi lupi in mine. Amandoi se luptau ca sa imi domine spiritul…

Pentru o clipa nepotul se uita adanc in ochii bunicului sau si il intreba:

– Si care dintre ei castiga lupta, bunicule?

Bunicul intelept zambi si ii raspunse pe un ton cald:

– Daca ii hranesti cum trebuie, ambii castiga. Vezi tu, daca il hranesc doar pe cel alb, cel negru ma va pandi neincetat pentru atentie. O sa fie mereu furios si in lupta cu lupul alb. Insa daca ii dau voie sa existe si ma gandesc la el ca la un ghid/invatator, atunci ambii lupi pot fi in echilibru. Lupul negru are multe calitati folositoare, el este puternic, neinfricat, tenace, curajos. Lupul alb are compasiunea si puterea de a recunoaste ce este bine pentru intreaga haita.

– Nepoate, lupul alb are nevoie de lupul negru alaturi de el. Daca il hranesti doar pe unul dintre ei, atunci cei doi ar deveni rapid incontrolabili. Recunoscandu-i pe amandoi ca facand parte din tine si hranindu-i cu compasiune pe amandoi, ei vor fi in armonie cu tine si cu intreaga lume.Vei fi in pace si echilibru. Oferindu-le atentie, lupta din interiorul tau dispare si apare calmul. Odata calm si echilibrat poti sa auzi si sa simti drumul cel mai potrivit pentru tine.

Pacea interioara, nepoate, este scopul vietii celor din tribul nostru. Daca ai pace interioara ai totul!”

In tine, draga prietene, ca si in noi toti, exista potential atat negativ, cat si pozitiv. Depinde pe care il valorifici mai mult.

In prezent, ca adulti cu acces la atatea informatii de calitate, putem deveni variante mai bune ale noastre zi de zi, alegand constient ce “lup” sa hranim.

Prin actiunile, atitudinea si comportamentul nostru putem sa crestem fie lupul alb, lupul iubirii de sine.care se hraneste cu bunatate, speranta, bucurie, seninatate, compasiune, recunostinta si, mai ales, cu iubire de sine; fie alegem sa hranim si sa crestem celalalt lup prin actiuni si stari nebenfice ca atunci cand ne pierdem in furie, suntem suparati, ne plangem si ne victimizam sau strigam pentru razbunare. Dar aceasta atitudine, daca devine constanta, nu face decat sa mareasca lipsa de iubire, stresul, agitatia interioara, indoiala de sine, perfectionismul, invidia, autocritica si orgoliul.

Ce trebuie tu sa faci, draga prietene, este sa ramai loial celor mai bune ganduri despre tine insuti. Fii sincer cu tine insuti si totodata alege In fiecare moment sa dai crezare gandului bun despre tine si viata ta si asa sa te valorizezi.

Poate ca ar fi si un moment bun sa ii spui copilului interior despre alegeri, despre intunericul si lumina care “se lupta” in fiecare dintre noi, sa il inveti sa inteleaga si sa aleaga echilibrul, sa invete lectiile date de “lupul rau”, tocmai ca sa nu existe conflict interior si chiar disociere de sine.

Merita sa ne gandim la asta si sa luam constient decizii noi benefice in fiecare zi.

Sa retinem! Creierul nostru invata prin repetare. Devenim deosebit de buni in ceea ce facem des, cu incredere si unde ne concentram atentia in mod constient.

Doar daca ne percepem cu atentie propriile noastre modele/tipare, obiceiuri si ganduri si, acolo unde este necesar, sa intervenim si sa le schimbam, este posibil sa crestem si sa intarim „lupul alb”.

Pentru ca, intr-un final, lupta interioara sa inceteze de la sine:)