Sănătate,  Spiritualitate si Dezvoltare Personala

Al doilea creier – inima. O surprinzătoare descoperire despre inteligenţa cuantică a inimii

Al doilea creier, inima, este o descoperire recentă, care reuneşte experimente şi concluzii la care au ajuns cercetători din domeniul neuroştiintelor şi al fizicii cuantice şi care ar putea fi punctul de plecare pentru un posibil şi apropiat salt în evoluţia fiinţei umane.

Inima, al doilea creier al nostru, ignorat până în prezent, dintr-o astfel de perspectivă, poate fi punctul de plecare pentru schimbări fundamentale în privinţa valorificării potenţialului nostru, pentru a deveni mai empatici, mai inteligenţi, pentru a lua decizii în acord cu dorinţele şi voinţa noastră, pentru a ne (re)descoperi genialitatea cu care ne-a înzestrat natura, dar pe care fiinţa noastră o abandonează încă din primii ani de viaţă.

Se pare că va trebui, pentru binele nostru, să renunţăm la o serie de mituri false sau de stereotipii de gândire, care vin din ceea s-a ştiut până acum, şi anume să considerăm, de exemplu, inima şi stomacul (despre care se spune că este “al treilea creier”) doar ca părţi ale organismului nostru, care funcţionează automat, aproape instinctual, asigurând circulaţia sângelui şi hrana organismului.

Va trebui să învăţăm că atunci când se spune că omul “gândeşte şi cu inima”, aceasta nu este doar o simplă metaforă, ci o realitate, inima este al doilea creier al nostru, adevăratul centru al fiinţei, al conştiinţei şi că organismul funcţionează pe baza unor mecanisme mult mai subtile decât cele pe care le-au descris până acum, anatomia si fiziologia clasică.

Al doilea creier, inima – un organ inteligent

Al doilea creier, inima. O surprinzătoare descoperire despre inteligenţa cuantică a inimii

În anii 2000, o echipă de cercetători americani, de la HeartMath Institute, California, şi o alta de la Universitatea din Montreal, Canada, au publicat o serie de studii în care au avansat conceptul de “al doilea creier” – inima, un organ înzestrat cu inteligenţă, cu rol esenţial nu numai în circulaţia sângelui şi in menţinerea vieţii, ci şi în procesele cognitive, în decodarea informaţiei intuitive, în felul în care percepem lumea, în modificarea ADN-ului.

S-a descoperit că inima este al doilea creier, care conţine un “sistem nervos” independent şi bine dezvoltat, cu peste 40 000 de neuroni şi o reţea complexă şi densă de neurotransmiţători, de proteine şi de celule de sprijin. Graţie acestui sistem surprinzător, se pare că inima, spun specialiştii, poate să ia decizii, să înveţe, să-şi amintească, să perceapă stimuli exteriori, independent de sistemul nervos central şi să influenţeze procesele cognitive de la nivelul creierului.

Este o evidenţă, pe care până acum doar o intuiam sau o raportam exclusiv la sistemul nervos, că atunci când suntem animaţi de emoţii pozitive, de calm, de echilibru, de satisfacţie autentică, ritmul, frecvenţa cardiacă sunt în limite normale, în timp ce stresul, anxietatea, frica etc. strică acest echilibru şi toate au legătură cu creierul şi cu inima în acelaşi timp.

Conexiunile dintre creier şi al doilea creier – inima

Inima si spirit

Diversele experimente au arătat că între creier şi inimă există un schimb permanent de informaţie, iar acest schimb este sursa unui potenţial imens al fiinţei noastre, pe care nici nu l-am fi putut bănui înainte de cercetările făcute în acest. Nu numai că inima – al doilea creier, este un organ inteligent, dar este şi unul foarte “senzitiv”, capabil să ia decizii, pe baza a diverşi stimuli. Aşa cum explică neurologii şi cardiologii, inima învaţă şi ea prin experienţă. Spre deosebire de creier însă, care îşi formează nişte “poteci” în reţelele neuronale, “raţiunea” inimii nu ţine cont de trecut, este spontană, instantanee, este prima care percepe informaţia, după care o trimite spre creier.

  • Prima conexiune între primul şi al doilea creier, inima – Din totalitatea celulelor de care dispune inima, 67% sunt celule nervoase şi este singurul organ capabil de a transmite informaţii la creier în mod autonom, pe baza a diverşi stimuli din exterior. Inima trimite creierului mai multe informaţii decât primeşte aceasta de la creier şi poate inhiba sau activa diverse părţi ale creierului, în funcţie de situaţii, influenţând percepţia noastră asupra realităţii, implicit felul în care reacţionăm faţă de această realitate.
  • A doua conexiune – inima are un rol esenţial în homeostază, adică în manifestarea acelei proprietăţi a organismului de a menţine, în limite apropiate, constantele mediului intern. Altfel spus, al doilea creier este cel care garantează echilibrul nostru emoţionalinhibă stresul, favorizând producerea unor hormoni responsabili de starea noastră de bine, hormoni ai atenţiei, ai iubirii, ai fericirii. Mai mult, inima acţionează şi ca un fel de glandă endocrină suplimentară, în legătură cu amigdala cerebrală, centru nervos al fricii.
  • A treia conexiune – inima se caracterizează şi printr-un câmp electromagnetic foarte puternic (de 5000 mii de ori mai puternic decât cel al creierului) şi a cărui valoare variază în funcţie de emoţiile noastre. Experimentele specialiştilor de la HeartMath au demonstrat, fără umbră de îndoială, că în funcţie de calitatea emoţiilor, câmpul electromagnetic al inimii se alterează, devine haotic sau se echilibrează.

Visits: 3 Visits: 325289

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eight + four =

Utilizăm cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență posibilă pe site-ul nostru. Continuând să utilizați acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor.
Accept
Reject