Spiritualitate si Dezvoltare Personala

Detasare sau non-atasament?

Spuneam ca “atasamentul” este o tema centrala a dezvoltarii interioare tocmai pentru ca din el se naste suferinta umana, sub forma de emotionalitate negativa, distructiva si apoi de atitudini, comportamente si fapte nebenefice. Si, daca atasamentul este “dorinta nestapanita pentru ceva sau respingerea violenta a ceva”, solutia inteleapta a fost vazuta ca fiind “detasarea”, iar unii intelepti, mai subtili si mai nuantati, vad non-atasamentul ca solutie.

Acestia din urma diferentiaza “detasarea” de “non-atasament”; pe cand detasarea inseamna absenta totala a dorintelor, non-atasamentul presupune prezenta dorintelor, dar si libertatea emotionala fata de ele (ex: imi doresc sa am bani, dar nu cu orice pret; n-as face orice pentru bani, n-as uri, n-as pune in pericol un alt om de dragul lor. Aceasta se intampla cand suntem atasati; in numele dorintei pentru bani, fericire, idei aparent marete etc. gandim, simtim si facem lucruri nebenefice).

 Multi confunda “detasarea” cu neimplicarea, cu retragerea completa din lume, dar – mai ales, cu retragerea atentiei de la lume si de la problemele ei.

Non-atasamentul permite implicarea in problemele lumii, accepta prezenta fireasca a dorintelor omenesti, dar exclude suferinta provenita din nerealizarea lor.

S-a constatat ca detasarea poate avea ca efect secundar depresia, in primul rind. Dar, prin non-atasament constient, omul isi permite sa fie constient de dorintele sale, de visele sale, de nevoile sale, poate vedea in ele firescul sau absurdul (acolo unde este cazul), nu se simte vinovat pentru dorinte, dar nici nu dispretuieste, nu uraste, nu agreseaza si nu se autoagreseaza daca ele nu se indeplinesc.

Non-atasamentul presupune o purificare a negativitatii emotionale si mentale, o crestere a responsabilitatii si a onestitatii, o mai mare putere de acceptare a conditiei umane, respectiv de intelegere a omului si a reactiilor sale.

Pentru ca o fiinta umana sa iasa dintr-un singur “atasament” este nevoie de un efort zilnic, constant, provocator, care inseamna atentie la propriile impulsuri, pulsiuni, tendinte, ganduri, emotii, comportamente, atitudini si fapte. Omul devine mai luminos si mai constient pe masura ce se poate autoobserva si poate intelege ca el este centrul universului sau permanenet prin iubirea de sine neconditionata, pe cind lumea inconjuratoare pare a se transforma intr-o oglinda in care el se poate privi si recunoaste.

 Ochiul “nestiutor”, poate la fel de inocent ca al unui copil, vede in lume cauza suferintei sale, dar face aceasta prin proiectie. Noi proiectam asupra altora ceea ce ne displace la noi insine si alergam dupa frumusetea din noi iubindu-i pe altii. Non-atasamentul este posibil si prin meditatie, prin introspectie si cautarea sincera a adevarului. Fara a cere permanent Universului, Sinelui nostru sa ne arate si sa intelegem adevarul propriu, trairile negative pot deveni mai puternice in noi pe masura ce trece timpul.

Mai mult, ele atrag oameni, situatii si evenimente de viata ce le corespund si le confirma. Astfel, fundamentul vindecarii sufletului si a mintii omenesti este non-atasamentul sau purificarea de negativitate. Pe masura ce dispare suferinta interioara, lumea din jurul nostru se schimba. Lumea, la fel ca o oglinda, ne arata daca ne-am indreptat ridurile sufletesti si mentale! Dar, pana intelegem si traim constient rolul de oglinda al lumii avem de parcurs un drum lung si plin de provocari diverse, la capatul caruia straluceste, insa, Adevarul propriu transmis de Sinele nostru in permanenta.

Visits: 3 Visits: 325291

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five − two =

Utilizăm cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență posibilă pe site-ul nostru. Continuând să utilizați acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor.
Accept
Reject