Compasiunea și nervul vag

Cum activăm centrul afectiv al creierului – compasiunea și legătura cu nervul vag

De fapt  compasiunea implica generozitate, abilitatea de a simti suferinta si durerea altcuiva (empatia) precum si evitarea situatiilor care pot crea suferinta unei alte persoane. Adevărata compasiune înseamnă să fii într-o stare receptivă, atunci când interacţionezi cu altcineva, este abilitatea de a intelege situatii si stari şi a ajuta, daca se cere, fără judecata.

Compasiunea se naste in persoana care reuseste sa depaseasca barierele egoismului si egocentrismului.

Alte sentimente care contin compasiunea sunt empatia, simpatia, atentia, preocuparea, sensibilitatea, caldura sufleteasca sau afectiunea si apropierea sufleteasca.

Care ar fi opusul compasiunii? Indiferenta, cruzimea si critica.

Ce inseamna, mai exact, sa fii mai plin de compasiune?

Unii experti in compasiune o descriu ca fiind o “participare la suferinta cuiva”. Acest lucru inseamna ca suferi cand altcineva sau chiar tu suferi, aceasta din urma numindu-se compasiunea de sine. Cu alte cuvinte, inseamna sa nu mai judeci/clasifici si sa rezisti tentatiei de a pune oamenilor (inclusiv tie) etichete cu “buni” sau “rai”. Compasiunea nu inseamna altceva decat sa accepti totul cu inima deschisa si cu bunatate si sa recunosti ca toata lumea are puncte slabe si puncte tari.

            Compasiunea nu inseamna ca trebuie doar sa fii mai amabil sau sa te faci mai placut. Nu inseamna sa fii de acord cu toti cei cu care vii in contact, ci sa fii mai sincer, mai prezent si mai detasat, sa ramai deschis la parerile celorlalti si sa asculti.

Harvard Business Review spune despre compasiune ca este “o tactica manageriala mai buna decât duritatea.”

Intr-o emisiune radio recenta la un post national din SUA, un expert in inteligenta emotionala a vorbit despre importanta cultivarii compasiunii in special in anumite aspecte ale vietii, cum ar fi corectitudinea in relatii si chiar o productivitate mai mare la locul de munca. Invitatii emisiunii au asociat compasiunea cu ideea de “corectitudine emotionala” sau un comportament emotional adecvat fata de altii. Compasiunea este legata de inteligenta/corectitudinea emotionala pentru ca implica o anumita atentie acordata tonului si limbajului corpului pe care le folosim cand vorbim cu ceilalti, modului in care aratam respect sau reactionam la pareri diferite si la critica si felului in care ii facem pe cei din jurul nostru sa se simta cand sunt vulnerabili.

In planul fizic terran, conditionat de matrix, sunt foarte putini oameni de pe Terra care pot manifesta compasiune tot timpul, insa cei care se provoaca in mod intentionat sa fie mai plini de compasiune au relatii mai solide, sunt mai fericiti, au mai multa incredere in ei si sinele lor, o dispozitie mai buna, un stil de viata mai sanatos si isi revin mai repede dupa o suferinta.

Compasiune înseamnă să onorezi total experienţa cuiva, chiar dacă nu  înţelegi de ce alege să facă un anumit lucru.

Este înţelegerea profunda că uneori nu înţelegem! Compasiune înseamnă să iei decizia conştientă (si nu e deloc usor) de a fi doar observator, de a susţine fără a  interveni, indiferent cât de dificil ar fi acest lucru.

Când spunem asta celor cu care lucram, de obicei reacţia este de uimire, frustrare, furie, oripilare … “Cum adică? Să stau cu mâinile în sân??? Nu pot!!! Cum să nu fac nimic când : fiica mea este înşelată de soţ / partenerul meu bea de multe ori până cade în şanţuri/ fiul meu se distruge de când a intrat într-un grup nefast de prieteni / sora  mea nu mai iese din casă cu săptămânile de când i-a murit soţul etc.

Nu înseamnă să devii nepăsător, să închizi ochii la situatiile de durere ale celorlalţi sau să te abţii să ajuţi, atât cât poţi şi ţi se permite, ci să nu faci toate acestea dintr-un spaţiu al judecăţii, al criticii, sau al unei evaluări mentale a situaţiei în care credem noi că se află celălalt. Compasiunea presupune lipsa ataşamentului şi acest lucru nu e usor de acceptat şi practicat.

Nu practicăm compasiunea atunci când dorim cu orice preţ să-l “salvăm” pe celălalt (chiar dacă, de cele mai multe ori, respectivul nu vrea să fie salvat :-)), atunci nu mai sactionam din spatiul iubirii neconditionate, ci din energia ego-ului, indiferent sub ce forma se manifesta in planul fizic, din dorinţa noastră de a fi eroi salvatori. Incercând să-l “salvăm” negăm calea aleasă de acea fiinta umana pentru a experimenta viata, călătoria pe care şi-a propus-o la un moment dat,şi presupunem, într-un mod arogant, că ştim noi mai bine ce i se cuvine sau ce lecţii are de învăţat, sau care ar trebui să fie parcursul vieţii sale. Dar este imposibil să ştim aşa ceva!

De cativa zeci de ani se cerceteaza si se stie că emoţiile noastre au puterea de a produce schimbări ale unor caracteristici interdimensionale care creează ceea ce noi numim “realitate”. Emoţia umană poate controla şi schimba realitatea!

Cea mai puternică emoţie, recunoscută de toată lumea, este iubirea neconditionata care sta de fapt la baza crearii Universului si cu care se creaza in Univers. Compasiunea este un atribut al iubirii neconditionate şi are anumite calităţi speciale , este un catalizator către împuternicire, către recâştigarea puterii personale benefice şi a stării de  prezenta pentru că stă la baza comunicării dintre fiinţa umană şi Sinele propriu.

Compasiune sau milă?

Compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Compasiunea înseamnă poziție de egalitate cu celălalt, față de situația pe care o traversează, cu acceptarea faptului că se poate întâmpla oricui, chiar și ție, iar emoțional ai un răspuns corespunzător, fiind capabil să te pui „în locul celuilalt”. Totodată, dacă putem arăta compasiune altora, oare de câte ori ne arătăm nouă înșine?

Compasiunea si starile de joasa frecventa

A fi de folos si a-i ajuta pe ceilalţi cu gândurile, vorbele, banii şi acţiunile  noastre este întotdeauna binevenit atunci cand ni se cere. Nu e nimic greşit în asta. Este o manifestare umană, chiar, să faci tot ce îţi stă în putere să alini suferinţa semenilor tăi.

Dar dacă ceea ce vedem si simtim negativ la cei din jur ne ia din puterea  personală, dacă  situaţia celorlaţi ne aduce pe noi într-o stare de empatie nebenefica şi de durere vizavi de viata lor si de starile lor vibrationale scazute, şi din acel spaţiu vrem să ajutăm, nu vom contribui deloc la soluţionarea situaţiei, ci vom întări situatiile negative (initial la nivel energetic, vibrational, si apoi, uşor-uşor, în concret, în real).  Trăim într-un Univers ce funcţionează pe baza de incluziune. Totdeauna! Când ne focalizăm pe ceva ce nu ne dorim, includem acel lucru în vibraţia noastră. Reversul e la fel de valabil.

Acesta este motivul pentru care nu funcţionează deloc şi nu vedem niciun rezultat din “lupta contra sărăciei”, “lupta împotriva cancerului” , “lupta împotriva terorismului”, etc… Cu cât ne focalizăm pe negativ, cu atât îl întărim mai mult, la ceea ce rezistăm mai mult, va persista, alimentăm cu energia noastră orice aspect cu care ne războim.

Mai mult decât atât, ne mutăm şi noi pe un palier vibrational inferior celui la care eram initial, deci nu facem niciun serviciu nimănui. Si, asa cum stim deja, entitatile care au creat matrixul pe Terra, se hranesc si traiesc aici cu aceste energii de joasa vibratie de aprox. 450.000 de ani, deci ne facem de fapt un deserviciu imens noua, fiintelor umane de pe Terra.

Lucrurile sunt mult mai complexe decât le poate înţelege mintea noastră, lineară şi egotică. Amintiţi-vă mereu că nimic nu este întâmplător, că în Univers si pentru Spiritele nemuritoare totul este doar experienta, totul are un rost,

Ce putem face, daca ni se cere ajutorul, pentru cei care trec printr-un disconfort, o suferinţă, o cumpănă, este să le oferim solutii dintr-un alt punct de vedere, al nostru, un sfat, o “oglindă” în care să se vadă pe ei înşişi şi modul în care au gândit sau s-au comportat până acum, înţelegându-şi astfel mai bine lecţiile, poate chiar un ajutor material, fizic. Dar pe urmă e nevoie să facem un pas înapoi, detasati de situatie si de persoana dar, în acelaşi timp, susţinând viziunea aleasa de acea persoană in călătoria ei, onorându-i, fiecare alegere făcută.

“Cand vorbim despre modul in care compasiunea reduce “inflamatia”, fie ca este vorba de noi, fie de altcineva, vedeta este nervul vag. Acesta este cel mai lung nerv cranian din corpul nostrum, care se intinde de la nivelul creierului –din bulbul rahidian- si traverseaza tot organismal. Denumirea de “vag” provine din cuvantul latin care inseamna “itinerant, calator”, si asta referitor la fatul ca acest nerv strabate intreg organismal si comunica cu inima, stomacul si alte organe interne. (N.B.- vezi si materialul “Nervul vag, cel care face conexiunea dintre minte si corp”)

Compasiunea este strans legata de nervul vag. Specialistii spun chiar ca acestea ar fi correlate, in sensul ca, de regula, o persoana care este plina de compasiune are si un nvel ridicat al tonusului vagal (asemanator tonusului muscular). Este bine sa avem un nivel ridicat al tonusului vagal, intrucat aceasta inseamna ca, atunci cand ii dam mult de lucru nervului vag, nivelul “inflamarii” ramane la cote scazute, asa cum, prin comparative, o persoana bine antrenata fizic se descurca mai bine sa faca sport sau o serie de exercitii ce presupun un anumit effort decat cei care nu au o forma fizica prea buna. Nervul vag este principalul mijloc prin care organimsul poate controla inflamatia. In urma unei leziuni, inflamatia atinge un prag necesar vindecarii. Odata atins acel nivel, nervul vag franeaza inflamarea si se asigura ca aceasta nu scapa de sub control. Tot nervul vag este cel care tine inflamatia sub control si in interiorul organismului. Nervul vag transmite practice un semnal catre celulele sistemului imunitar si catre ADN. Mesajul transmis este ca anumite gene responsabile de inflamare trebuie sa dispara.