Spiritualitate autentica

Atenția este o caracteristică a Conștiinței

Articolul precedent a descris distincția dintre creier și minte. Distincție care se poate dovedi de un real folos în evoluție spirituală. Evoluție care, se simte din nou a fi precizat, este o calitate impersonală a Conștiinței, și nu o calitate a unui ego care evoluează. 

Înțelegerea faptului că mintea este formată doar din gânduri și poate fi văzută asemeni semnalului, iar creierul este un organ receptor material care interpretează acel semnal, poate naște multe alte întrebări. Majoritatea acestor întrebări se nasc din programele gunoi prezente în minte care se simt de fiecare dată amenințate de adevăr. 

S-a vorbit atât de mult despre atenție în contextul minții și al creierului încât pare dincolo de orice limite ale imaginației ca atenția să fie de fapt o caracteristică specifică nivelului Conștiinței, și nu nivelului minții sau al creierului. 

De asemenea, în repetate rânduri, în diverse articole de pe blog, s-a făcut referire la ceea ce numim tehnica Letting go. Letting go-ul fiind numit tehnică doar de dragul practicalității, fiindcă de fapt tot ceea ce presupune această tehnică este de fapt starea noastră naturală pe care am uitat-o. Letting go-ul înseamnă identificarea cu observatorul. Identificarea cu martorul care doar ia la cunoștință tot ceea ce se desfășoară în fața ochilor săi. Asta până când martorul însăși se dizolvă și tot ceea ce mai rămâne este câmpul infinit al Conștiinței. 

Atenția este așadar lumina Conștiinței care luminează în simultaneitate diverse potențiale din vid. Tot rulajul mental la pachet cu înșiruirea de forme de diverse dimensiuni și mărimi se află în sfera potențialului adus în actualitate. Atenția este calitatea Conștiinței care observă toată curgerea mentală și toată înșiruirea de evenimente. 

Atenția nu este așadar nici a minții, nici a materiei. Atenția este a Conștiinței însăși, Conștiință care „privindu-se pe sine în oglindă” a permis apariția iluziei planului formei și a gândurilor. 

Poate părea și poate chiar și este abstract. Totuși dacă cititorul a ajuns până în acest punct al articolului înseamnă că există interes și deschidere înspre a se înțelege. Așa că ceea ce s-a descris până aici în articol se va explica printr-o metaforă simplă. 

Cititorul este invitat să își imagineze că pe un perete din casa în care locuiește ar fi lipite fotografii una lângă alta pe toată suprafața peretelui. De la stânga la dreapta și de sus până jos, peretele ar fi umplut cu fotografii diverse. 

Ce ar face un om care s-ar uita când la o fotografie când la alta? S-ar putea spune că își mută atenția de pe o fotografie pe alta. Chiar dacă omul este conștient de faptul că peretele este plin de fotografii și percepe chiar mai multe culori simultan, culori care se află pe diverse fotografii lipite de perete, atenția poate să fie îndreptată numai pe câte o fotografie. Prin îndreptarea atenției, observatorul poate să proceseze pe un alt nivel scenele descrise de acele fotografii. 

Ei bine, Conștiința care este UNA și care animă toate formele, poate să își îndrepte atenția simultan pe mai multe fotografii. Acele fotografii sunt potențialele din vid care sunt aduse în actualitate prin simplul fapt că acest câmp infinit al Conștiinței „privește” înspre ele. 

Prin urmare atenția, este lumina Conștiinței însăși. Lumină a Conștiinței care susține apariția minții și creierului în existență, dar care nu este mintea sau creierul. 

Soarele care se află sus pe cer face posibilă și susține manifestarea în toate formele sale din acest plan și de pe această planetă. Dar soarele nu e tot una cu manifestările fizice. Exact la fel, Conștiința poate fi asemănată soarelui. Lumina Conștiinței susține printr-o direcționare impersonală a atenției toate manifestările mentale și fizice. Dar Conștiința nu este același lucru nici cu mentalul, nici cu fizicul și nici cu amândouă luate la un loc. Conștiința este substratul fundamental al existenței care funcționează ca un fel de temelie pentru ca mintea și creierul, trupul fizic și toate celelalte să poate fi experimentate în forma în care sunt experimentate. 

Pentru clarificarea noțiunii de atenție, s-a apelat și la dex. Dex care spune așa: atenție = Activitate psihică complexă (conștientă sau inconștientă) de orientare și concentrare în mod clar și precis asupra unui obiect sau a unei activități, selecționate din mediul ambiant. 

Dacă ar fi să modificăm această definiție în așa fel încât aceasta să reflecte o realitate spirituală, definiția ar suna așa: atenție = Activitate a câmpului Conștiinței de orientare și concentrare în mod clar și precis asupra unui obiect sau a unei activități selecționate din vid. 

Prin urmare, se poate spune despre atenție că rolul său este acela de susținere a procesului non-manifestatului devenit manifest. 

Ajunși aproape de finalul articolului, cititorul se poate întreba pe bună dreptate: „Și totuși cu ce mă ajută pe mine asta?”. Răspunsul este acela că orice apropiere de adevăr susține evoluția armonioasă. Pe lângă asta, a face distincția între Conștiință, minte și materie poate răspunde la foarte multe întrebări și neclarități. 

Considerând atenția o caracteristică a minții sau a creierului, așa cum este percepția generală, se întreține și iluzia conform căreia ar exista un „eu” care își mută atenția de pe potențialul A pe potențialul B. Sau care își mută atenția de pe activitatea A pe activitatea B. 

De fapt însă, tot ceea ce este experimentat este o aducere spontană în actualitate a unui potențial selectat de către câmpul Conștiinței însăși. Nu există un acționator în spatele acțiunilor, un decident în spatele deciziilor sau un gânditor în spatele gândurilor. 

Faptul că percepția unui „eu” apare, s-a dovedit drept o componentă esențială în evoluție. Multe dintre manifestările care se experimentează acum nu ar fi posibile deloc dacă iluzia lui „eu” ar fi scoasă din ecuație. Totuși direcția evoluției spirituale va conduce la momentul potrivit la conștientizarea că iluzia lui „eu” nu este neapărat necesară și că a fost necesară la timpul ei. Deschiderea înspre non-liniaritate va interveni astfel, iar armonia și iubirea apropierii de adevăr vor putea fi trăite la un nivel mai mare decât acum. Iubirea și armonia sunt dintotdeauna chiar aici, numai că sunt blocate de diverse aspecte ale iluziei lui „eu”. Cu cât mai mult se va conștientiza că noi suntem câmpuri și nu individualități, cu atât mai aproape de armonie vom fi.

 

www.fiiimplinit.ro

Visits: 3 Visits: 325372

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × 4 =

Utilizăm cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență posibilă pe site-ul nostru. Continuând să utilizați acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor.
Accept
Reject