Ascultarea nevoilor propriei ființe

Azi voi incepe sa va transmit o serie de tehnici simple, care, daca sunt executate constant si cu perseverenta o perioda de timp, isi vor face resimtite efectele in planul fizic prin schimbarea calitatii vietii fiecaruia. Incep azi un exercitiu care permite ascultarea nevoilor propriei fiinte. La fel cum ne concentram in actiunea de a-i asculta pe cei din jur, tot asa se petrece si cand orientam aceasta actiune catre interiorul propriei fiinte. Prin acest exercitiu ne vom explora propria fiinta, din necesitatea de a ne cunoaste mai bine pe noi insine, pentru ca este foarte important sa descoperim care sunt nevoile noastre, sa le lasam sa ne spuna tot ce au de spus si sa le ascultam cu deschidere si empatie.

Exercitiu: Pentru acest exercitiu este recomandat sa fim intr-o stare buna de spirit pentru a auzi toate raspunsurile care deja se afla inauntrul nostru. Linistiti, tacuti, ne vom acorda macar o ora pentru acest gen de exercitii, imbracati confortabil si asezati intr-un loc placut. Daca dorim, putem folosi o muzica din natura pentru a crea o ambianta atragatoare. Daca doriti, puteti avea la indemana jurnalul sau caietul in care va veti nota raspunsurile primite la intrebari.

• Cand suntem pregatiti, inchidem ochii si realizam cinci respiratii in patru timpi (respiratia patrata, va mai amintiti?) astfel: se inspira incet si profund 4 secunde (pe nas), se reține aerul în plămâni 4 secunde, se expira incet 4 secunde (pe nas sau pe gură) și apoi se reține respirația 4 secunde, după care reiei ciclul respirației de inca 4 ori. Vei simti cum corpul se relaxeaza.
• In continuare, ne vom concentra atentia pe respiratie, aceasta fiind cea mai buna metoda de a linisti mintea.
• In acest moment, cu ochii inchisi, ne imaginam ca intram intr-un ascensor (sau ca coboram pe o minunata scara din marmura alba) si inchidem usile acestuia. Coboram sapte etaje. Ne imaginam ca patrundem adanc in propria noastra constiinta. Cand usile ascensorului se deschid (sau ajungem la baza scarii de marmura alba), ne vom gasi in fata unei gradini minunate, frumoase. Vizualizam cat mai clar tot ceea ce se afla acolo. Observam florile, copacii, pasarile. Parfumul florilor ne invaluie sau nu? Observam: ce culoare are cerul? Este albastru limpede si clar sau este acoperit de nori? Urmarim sa simtim temperatura din aer, vantul care adie si ne mangaie obrajii.
• Ne orientam atentia asupra hainelor cu care sunetm imbracati. Ne place ce purtam in acest moment?
• Ne imaginam ca suntem in cea mai buna forma pe care am avut-o vreodata si ca suntem o fiinta deosebit de atragatoare. Putem sa ne scoatem pantofii ca sa simtim pamantul sub talpi. Observati daca pamantul este acoperit de iarba sau cu nisip. Este umed, este uscat?
• Privim acum in jur sa vedem daca exista vreo carare, poate din pietris alb, stralucitor. Exista vreo cascada sau poate statui in acel loc? Ramanem 1 minut sa privim in jur, in toate directii si observam tot ce exista in gradina noastra.
• In momentul in care am terminat de creat gradina, ne vom crea un loc numai al nostru, intim si profund in care ne vom putea interioriza si mai mult pentru a medita linistiti si de unde vom primi mereu raspunsurile la intrebarile noastre. Ramanem 1 minut pentru a explora cat mai bine acest loc personal, intim si minunat pe care putem sa-l vizitam (accesam) cat mai des.
• Ne intoarcem atentia catre respiratie, reluan cele 5 respiratii, adanc, incet, profund. Vom cauta sa ajungem intr-o stare mult mai relaxata si mai profunda de constiinta.
• Acum a sosit momentul sa ne punem urmatoarea serie de intrebari si apoi sa asteptam linistiti raspunsurile vocii interioare (ale Sinelui propriu). Intrebarile le putem reformula in functie de ceea ce dorim sa aflam din profunzimile fiintei nostre despre noi insine.

De ce anume imi este cel mai tare frica?

Care aspecte din viata mea este necesar sa fie transformate benefic? 

Ce anume din mine insumi/insami face sa-mi fie teama ca nu cumva sa fie aflat de altcineva?

Care este acel ceva de care imi este cel mai teama ca-l voi descoperi despre mine insumi?

Care este cea mai mare minciuna pe care mi-am spus-o vreodata mie insumi?

Care este cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata alcuiva?

Ce anume a declansat in mine, din copilarie, teama de… (abandon, esec etc)?

Ce credinte au determinat sa mai existe acea rana si acum in mine?

De ce nu pot sa ma iert?

De ce nu pot sa iert pe…?

Ce anume ma opreste in prezent la actiona astfel incat sa-mi tranform benefic viata? etc, etc…

Dupa fiecare intrebare, pentru o secunda, deschidem ochii pentru a scrie raspunsul in jurnal. Modul cel mai eficient de a completa jurnalul este de a scrie repede, primul raspuns care ne trece prin minte. Nu exista raspunsuri corecte sau gresite. Ne vom da voie sa simtim si sa exprimam absolut orice simte nevoie sa iasa la suprafata in acest moment. Dupa ce am scris primul raspuns, inchidem din nou ochii, ne intoarcem in gradina si ne asezam in locul ales, intim pentru meditatie. Mai realizam 2 respiratii profunde inainte de formula ce-a de-a doua intrebare. Si asa mai departe. Totul este sa fim relaxati si sa nu ne grabim. Atunci cand am terminat exercitiul, este indicat sa ne oferim timp pentru a scrie in jurnal orice completare pe care o simtim necesara si care simtim ca doreste sa iasa la suprafata. Dupa toate acestea, vom manifesta cateva clipe o stare de recunostinta si multumire fata de noi insine si Sinele nostru, pentru aceasta colaborare minunata dintre Sine si partea fizica (minte si inima), pentru efortul depus si pentru curajul de care am dat dovada atunci cand am inceput acest exercitiu.

Sa va fie benefic!