Cum vindecă iertarea

„Toată lumea crede că iertarea este o idee minunată până când are ceva de iertat.” – C.S. Lewis

De ce iertarea?

Chiar dacă iertarea are de-a face cu greșelile pe care le-au făcut ceilalţi, actul în sine este intim legat de vindecarea și eliberarea noastră. Nu iertăm ca să ajutăm o altă persoană. Nu iertăm pentru alţii. Iertăm pentru noi înșine.

Iertarea este un proces de îndepărtare a sentimentelor negative, în care oamenii descoperă modul în care simt și gândesc și își dau seama că nu mai doresc ca durerea sau rănile să le controleze viaţa.

Alegerea de a ierta reprezintă o scurtătură spre libertate, declară profesorul Tyler VanderWeele, de la Universitatea Harvard. „Iertarea unei persoane care te-a nedreptăţit nu este niciodată ușoară, dar, dacă ajungi să locuiești în acel incident, retrăindu-l din nou și din nou, este posibil ca mintea să se încarce cu gânduri negative, ura de sine și mânie reprimată. Cu toate acestea, atunci când alegi să ierţi, nu mai ești prins în acţiunile trecute ale altora și te poţi simţi în sfârșit liber”, explică profesorul.

Mabel Katz, promotoarea Terapiei Iertarii in traditia kahuna din Hawai, spune: “Nimic nu poate vindeca mai bine sufletul, nu poate deschide mai multe usi si nu poate conduce la o crestere mai accelerata ca iertarea. Desi uneori ne vine greu sa iertam, noi ne-am nascut cu aceasta calitate. Din pacate, atunci cand am crescut, am fost programati si invatati sa nu mai iertam cu atata usurinta.”

La randul ei, Brandon Bays, autoarea best-seller-ului “Calatoria” si a metodei de vindecare cu acelasi nume spune, in urma propriei experiente de vindecare, ca toate bolile au la origine o forma de ne-iertare. In viziunea ei, dar si a tot mai multor cercetatori ca urmare a studiilor stiintifice de ultima ora, stresul provocat de socurile sau traumele emotionale sunt cauzele-radacina ale bolilor. In consecinta, iertarea celor care ne-au gresit sau ranit este o parte esentiala a procesului de eliberare de boala. “Orice vindecare incepe cu iertarea”, spune Bays in cartea “Freedom is”.

Iertarea si vindecarea emotionala/relationala

Durerile emotionale, socurile, traumele, abuzurile (fizice, verbale, sexuale, neglijarea) prin care putem trece in viata lasa urme in sufletele noastre care rezista la incercarile noastre de a le sterge din memorie. Nu suntem invatati ce sa facem cand cineva ne raneste, ne paraseste, cu voie sau fara voie, ne neaga valoarea, nu ne respecta etc. Nestiind ce sa facem, reprimam, negam, pretindem ca evenimentele sau emotiile traite nici nu au existat.

Stim, teoretic, ca trebuie sa iertam, ca asa e frumos si nobil. De aceea putem ierta la un moment dat, dar procesul acesta ramane undeva la suprafata, nu atinge corzile profunde ale sufletului, iertarea se face din buze, in timp ce resentimentul continua sa ne consume pe interior.

Am lucrat procedeul “Calatoria” cu o tanara de 26 ani (am sa-i spun Cami) care avea o relatie disfunctionala cu mama ei – aceasta nu o contacta niciodata, nu se interesa de fiica ei, iar Cami suferea enorm inca din copilarie de aceasta neglijare materna. In plus, comportamentul mamei ii crease un tipar de gandire conform caruia nu merita sa primeasca afectiune, respect si grija din partea celor dragi. Dupa cateva procese “Calatoria” m-a sunat, uluita, pentru ca mama ei o contactase spunandu-i ca ii e dor de ea si ca ar vrea sa vorbeasca mai des. Acesta a fost inceputul vindecarii relatiei lor. Cand noi iertam la un pol al relatiei, aceasta are impact profund asupra celuilalt pol, fara ca noi sa mai facem altceva.

Iertarea si vindecarea fizica

Cand boala are drept cauza-radacina rani emotionale profunde, care se vindeca atunci cand persoana iarta, boala dispare pur si simplu din corp. Pare miraculos, dar daca luam in considerare teoria memoriei celulare a lui Deepak Chopra, constatam ca este perfect logic. Amintirile dureroase, spune Chopra, se stocheaza in celule si le perturba functionarea, facilitand instalarea bolii. Organele corpului se regenereaza la anumite intervale de timp – ochii la fiecare 2 zile, uterul la 6 saptamani etc., ceea ce ar duce la ideea ca daca, de exemplu, avem miopie azi, peste trei zile problema de vedere ar trebui sa dispara. Ceea ce nu se intampla, pentru ca celulele vechi inainte de a muri transmit memoria traumelor celor noi.
Lucrand procedeele din “Calatoria” celulele sunt golite de continutul emotional negativ, iar persoana iarta si se elibereaza de povara resentimentelor adunate in suflet. Astfel, corpul isi poate manifesta liber potentialul de auto-vindecare cu care e dotat de la natura si isi gaseste singur calea spre sanatate.

In cartea “Calatoria”, Brandon Bays relateaza propria experienta de vindecare in urma iertarii propriilor parinti de pe urma carora suferise in copilarie mai multe abuzuri:
“In timp ce buzele mele rosteau cuvintele de iertare, am simtit ca imi explodeaza inima. Actul iertarii a fost absolut autentic si a iesit din profunzimile sufletului meu. Ochii mi s-au umplut din nou de lacrimi. Am fost invadata iarasi de o stare de pace, care de data asta mi s-a parut desavarsita. Intuitia mi-a spus ca toata suferinta s-a terminat.
Am simtit o energie subtila, dar palpabila, care imi trecea prin maini si prin picioare, invadandu-mi apoi intregul corp. Undeva, in strafunduri, am stiut ca tumoarea incepe sa se vindece. Pana atunci am crezut ca tumoarea era cea care se cramponeaza de mine, in timp ce in realitate eu eram cea care se crampona de ea, pentru a ma proteja astfel de o amintire dureroasa si de emotiile asociate cu ea. Cand am descoperit in sfarsit tiparele emotionale care stateau la baza tumorii, rezolvandu-le odata pentru totdeauna, ratiunea de a exista a acesteia a disparut, iar ea a inceput sa se vindece.”

Ce nu este iertarea

Iertarea nu înseamnă să scuzi sau să tolerezi abuzul/socul/durerea creata voit, cu intentie, de o persoana.

Chiar dacă recunoaștem că suntem cu toţii perfectibili, iertarea nu echivalează cu căutarea de scuze pentru comportamentul persoanei care ne-a rănit. De fapt, a-l scuza pe cel care ne-a rănit poate fi mai degrabă un act de egoism decât unul de iubire neconditionata, atunci când alegem să nu avem de-a face cu cel implicat și sa sperăm că alţii îl vor confrunta sau că timpul va stinge resentimentele.

Iertarea nu înseamnă să pretinzi că nu s-a întâmplat nimic rău

Cel mai adesea, partea vinovată refuză să recunoască răul făcut, din rușine sau din teama de a se confrunta cu adevărul despre acţiunile sale.

Atunci când iertăm, incidentul care ne-a rănit nu se șterge ca prin „magie” din minte, ci învăţăm să-l privim dintr-o perspectivă diferită. Ceea ce nu înseamnă că vom numi răul bine; vom continua să considerăm că nedreptatea este și va fi mereu greșită, dar vom face pace cu noi și vom învăţa să ne eliberăm de durerea încapsulată în structurile noastre energetice si mai ales in amintirile noastre.

Refacerea relaţiei după modelul de dinaintea prejudiciului

Putem distinge doua tipuri de manifestaria le iertarii: iertarea bilaterală si cea unilaterală. În cazul iertării bilaterale, vinovatul își recunoaște vina și este iertat. Relaţia este refăcută sau cel puţin există posibilitatea aceasta, pentru că ambele părţi ajung la un acord. La iertarea unilaterală, împăcarea este posibilă numai dacă făptașul recunoaște răul făcut și dovedește că regretă prin diferite tipuri de compensari, indeosebi compensarea materială sau comportamentală.

Reconcilierea nu este posibilă sau de dorit în orice situaţie. Uneori, iertarea presupune totuși menţinerea distanţei, pentru că unele relaţii pot fi periculoase, dăunătoare sau chiar toxice.

Iertarea autentică nu-l ţine ostatic pe cel care a greșit

Multe victime aleg să nu ierte pentru că atitudinea lor neiertătoare le oferă o senzaţie de putere la care nu vor să renunţe. Totuși, cei care se decid să ierte nu iartă cu adevărat dacă îl plasează într-o stare de inferioritate psiho-morală continuă pe cel vinovat, considerând că acesta le este mereu îndatorat, iar această atitudine se poate întoarce împotriva celui care „iartă” în acest mod.

De ce ne e greu să iertăm

„Dificultatea de a ierta are de-a face cu credinţa noastră că lumea ar trebui să fie dreaptă, iar noi n-ar trebui să fim trataţi decât cu demnitate, chiar și în situaţiile în care greșim”, susţine psihoterapeutul Fred Luskin. 

Aprofundand această perspectivă generală asupra vieţii, Luskin identifică trei motive pentru care refuzăm să iertăm: faptul că nu raportăm ofensa pe care am suferit-o la suferinţele pe care le îndură alţi oameni în contexte mult mai ostile, faptul că nu înţelegem că responsabilitatea gestionării sentimentelor ne aparţine în exclusivitate și modul în care creăm povestea ranchiunei. După ce am fost răniţi, ne construim o poveste pe care nu suntem dispuși să o ajustăm ulterior, în care noi jucăm exclusiv rolul victimei, iar diseminarea acesteia întărește sentimentele negative, blocând drumul spre iertare.

„Principala cauză a unei răni provine din incapacitatea de a ierta ceea ce ne facem nouă înşine sau ceea ce le-am făcut altora. E greu să ne iertăm pe noi, fiindcă de obicei nu realizăm faptul că suntem ranchiunoşi faţă de propriul sine. Și cu cât este mai adâncă rana respingerii, cu atât ne vom respinge mai mult pe noi înșine sau vom respinge mai mult alte persoane, situaţii sau proiecte.“ – Lise Bourbeau

„Îmi pare rău” – acestea sunt cuvintele cel mai greu de pronunţat în orice limbă.

Pe locul următor ar putea să se claseze cu lejeritate cuvintele „te iert”. Indiferent de anvergura pierderii suferite, iertarea rămâne unica soluţie, cel puţin dacă ne raportăm la studiile care arată că modul în care ne raportăm la cei care ne-au greșit are un impact major asupra bunăstării noastre fizice și psihice.

Exerciţiul “Iertare, eliberează-te acum!”

Oricine se poate simţi mai liniştit şi mai plin de energie prin intermediul iertării. Acest proces îmi aminteşte de aruncarea balastului atunci când zburăm într-un balon plin cu aer cald, ca să putem urca mai sus. Mânia veche, teama, ranchiuna şi resentimentele sunt poveri care ne încetinesc şi ne secătuiesc vitalitatea. Poate aveţi o anumită greutate pe care vreţi să o aruncaţi din balonul vostru cu aer acum. Atunci când iertaţi lumea – inclusiv pe voi înşivă – deveniţi mai uşori şi mai puţin temători. Acest proces durează între 30 şi 60 de minute şi, credeţi-mă, merită investiţia de timp. Multe persoane au declarat că doar cu acest singur exerciţiu au reuşit să-şi transforme imediat vieţile în moduri pozitive puternice. Iată câţiva paşi către libertate prin iertare:

1 . Cunoaşteţi beneficiile iertării. – Iertarea e altceva decât să spui: “Nu reuşesc” sau “Eu am greşit şi tu ai avut dreptate”. E altceva decât să scoţi pe cineva din încurcătură pentru un act greşit perceput.

Iertarea este pur şi simplu o cale de eliberare a sufletului vostru şi de a deveni o fiinţă fară limite. Pacea, liniştea şi senzaţia că eşti plin de energie sunt premiile şi iertarea este preţul.

2 . Faceţi un inventar al persoanelor pe care trebuie să le iertaţi. – (Acest exerciţiu se bazează parţial pe lucrarea lui John Randolph Price). Scrieţi numele fiecărei persoane, în viaţă sau decedate, care v-a iritat vreodată. Cei mai mulţi oameni găsesc că au o listă de trei sau patru pagini şi sunt capabili să-şi amintească brusc numele unor oameni la care nu s-au mai gândit de mulţi ani. Unii oameni scriu numele animalelor de companie care i-au iritat şi aproape. fiecare îşi trece propriul nume undeva pe listă.

3. Eliberează şi iartă! – Stând singur/ă într-o cameră liniştită, unde nu există pericolul să vă întrerupă cineva, eliberaţi de pe listă câte un singur nume odată. Păstraţi imagine a fiecărei persoane în minte şi spuneţi-i:

“Te iert şi te eliberez. Nu mai păstrez deloc neiertare. Iertarea mea pentru tine este totală. Sunt  liber/ă şi tu eşti liber/ă”.

Acest proces poate dura 30 de minute sau mai mult. Este totuşi important să nu renunţaţi la el până când nu terminaţi întreaga listă.

4. Practicaţi iertarea şi eliberarea în fiecare seară. – În fiecare seară, înainte de culcare, faceţi o trecere în revistă, în gând, a evenimentelor zilei respective. Este cineva pe care trebuie să-l iertaţi? Exact aşa cum probabil vă spălaţi pe faţă în fiecare seară, este important să purificaţi conştiinţa în fiecare seară, pentru ca resentimentele să nu se acumuleze.

Vizualizarea în ţarc

După ce vă relaxaţi cu câteva respiraţii lente şi profunde, închideţi ochii şi aşezaţi-vă într-o poziţie confortabilă.

Dacă amândouă porţile sunt deschise, tot ce aveţi nevoie poate veni către voi şi darurile voastre către lume vor putea porni de la voi.

Ori de câte ori nu iertăm pe cineva, întemniţăm acea persoană în minţile noastre şi o biciuim mintal cu verdictele noastre de vină şi de condamnare. Imaginea acelei persoane care ne înfurie este “prinsă în ţarc” în conştiinţa noastră, iar porţile ţarcului se închid precum porţile închisorii. În mod necesar intraţi în ţarc împreună cu persoana pe care o judecaţi, pentru a o controla în timpul întemniţării. Deci ambele porţi sunt închise şi se blochează atât ceea ce dăruiţi, cât şi ceea ce aveţi nevoie să primiţi.

Priviţi în interiorul ţarcului acum şi vedeţi cine e acolo. Conştientizaţi preţul mare pe care îl plătiţi pentru ţinerea în ţarc a acestor oameni. Dacă sunteţi pregătiţi să iertaţi, imaginaţi-vă că porţile ţarcului se deschid automat.

Vizualizaţi că oricine este în ţarc iese liber, fericit şi iertat. Transmiteţi-le gânduri bune. Dacă vi se pare greu, încercaţi să iertaţi persoana şi nu actele sale. Pe măsură ce iertaţi,simţiţi eliberarea, uşurarea şi energia reînnoită, în timp ce resentimentele dispar. Asiguraţi-vă că nu rămâneţi singur/ ă în ţarc, lăsând acolo doar judecata ego-ului faţă de voi înşivă.

Verificaţi – vă adesea ţarcul, mai ales atunci când vă simţiţi obosit/ă, bolnav/ă sau vă e teamă. Veţi găsi că în acele momente aveţi cei mai mulţi oameni (inclusiv voi înşivă) închişi în ţarcul vostru. Imediat ce deschideţi porţile şi eliberaţi ţarcul, emoţiile şi nivelul de energie se vor optimiza.