Legătura dintre religie și OZN-uri sau de ce religia este un program parazitar indus de matrix

Motto: “Trăim într-o lume plină de povești. Religiile, politicienii, oamenii de știință, mass-media, toți spun povești. Masele de oameni reacționează foarte bine la povești. Cu cât povestea e mai bine spusă, cu atât oamenii o cred mai mult. Cu cât povestea e mai simplă, cu atât nu trebuie să o dezbatem pentru a o înțelege. Cu cât povestea e mai des repetată, cu atât e crezută mai mult. Masele de oameni au nevoie de povești pentru a-și crea realitatea în care trăiesc. Povestitorii au nevoie de povești pentru a ține masele sub control. Inventatorii religiilor au fost primii povestitori. Iscusiți, tenace, geniali, fără scrupule, și-au îndeplinit scopul de-a lungul mileniilor. Regii și împărații au făcut pact cu ei pentru a conduce împreună masele. În timp ce societatea se schimbă, se schimbă și povestea. Sistemul de Control pare că se mulează în funcție de conceptele oamenilor, iar Povestitorul știe cum să adapteze povestea pentru a se alinia ideilor fiecărei epoci. În timpurile arhaice erau povești care puteau fi asimilate de către oamenii acelor timpuri. În antichitate, acestea s-au schimbat pentru a suplini nevoile oamenilor. În urmă cu două milenii, povestitorii știau că trebuie să schimbe povestea pentru a merge mai departe. Monoteismul a luat locul politeismului și povestea a continuat. În urmă cu vreo trei sute de ani, Povestitorul a schimbat oarecum capitolele narațiunii și a împins cursul poveștii către un alt drum. În scenă intra știința care trebuia, deocamdată, să coexiste cu religia. Apoi știința a luat modelul religios și a creat o imagine și un început al Universului care putea să susțină și ideea religiei.”– Cristian Terran, Planeta arhonților

Iata mai jos demonstrate legătura dintre religie și fiintele extraterestre nebenefice si OZN-urile cu care au venit acum aprox. 450.000 de ani pe Terra in cautare de hrana energetica si dovada ca toate personajele din religie, de oriunde ar fi, sunt de fapt personaje fictive aflate oriunde pe Terra, inventate de catre clasele dominatoare, din orice timpuri, tocmai ca metoda de manipulare si supunere a maselor de oameni prin frica si vinovatie, mase care formau si inca formeaza o forta de munca puternica, tinuta in umbra cunoasterii si a dezvoltarii prin informatii si directionari false, sclavie in toata regula chiar daca nu i s-a dat public intotdeauna aceasta denumire, si chiar daca nu parea asa, a fost si este sclavie, de la tipul de sclavie –forta bruta de lucru pana la sclavie intelectuala si energetica, si iata mai jos prezentata aceasta legatura care arata clar cine au fost cei care inventat povestile si personajele religiei, legatura “ilustrata” interesant de-a lungul secolelor de anumite esente umane dar trecute cu vederea intentionat, pana in anul 2000, an care a declansat schimbari uriase positive la nivel energetic pe Terra, in ceea ce priveste nivelul de constienta si intelegere a vietii pe Terra, din aproape toate domeniile ei de desfasurare. Veti vedea aceasta legatura “desenata” mai mult sau mai putin explicit, dupa posibilitatile artistului, de-a lungul timpului, în mai multe “icoane” cel puțin bizare. “Icoanele” cu pricina au fost pictate inclusiv în biserici din Romania.

1. Un exemplu în acest sens este biserica mănăstirii din Sighișoara, acolo unde există o pictură murală care datează din secolul XIV, pe care ar fi înfățișat un OZN gigant. Multe picturi rupestre și papirusuri vechi au simboluri și desene misterioase, care par să semene cu farfuriile zburătoare pe care se presupune că le folosesc civilizațiile extraterestre. Dovezile s-au adunat din toată lumea, din China, India, America sau Europa. Dar mult mai stranii sunt reprezentările OZN-urilor în picturile religioase, strict controlate de biserica. În icoana cu pricina se poate observa un obiect zburător ce seamănă cu un OZN care plutește în derivă și scoate fum.

Un obiect sub formă de disc plat, cu aspect metalic, este pictat deasupra unei biserici în flăcări, pe pereții mănăstirii dominicane din Sighișoara. Discul plutește deasupra clădirii incendiate, la distanță de nori și fără nicio legătură aparentă cu dezastrul de jos. Sub pictură, se poate citi inscripția ”Israel, pune-ți nădejdea în domnul”. În afară de faptul că seamănă uluitor cu reprezentările moderne ale OZN-urilor, el este copia fidelă a unor desene care apăreau pe monede și picturi din Epoca Medievală, când în niciun caz nu se discuta despre obiectele de zbor ale unor civilizații extraterestre. Originea picturii este necunoscută, dar, probabil, datează din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea.

2. O altă biserică din Transilvania, de data asta din localitatea Corund, județul Satu Mare, adăpostește picturi ce contravin canoanelor ortodoxismului, înfățișând diavoli cu coarne și o femeie dezbrăcată, personificarea ciumei în opinia unor iconografi. Biserici cu picturi asemănătoare mai sunt în Desești, județul Maramureș și în Almaș Săliște, județul Hunedoara. Specialiștii sunt de părere că picturile redau una din versiunile necunoscute ale Apocalipsei (???!!!)

3. O lume mai puţin înţeleasă se dezvăluie privitorilor în picturile unor biserici vechi din judeţul Hunedoara.

Scene ciudate, în care apar femei şi diavoli goi, dar şi tablouri ale judecăţii de apoi, rea­lizate cu multă pricepere de artiştii locali, fac parte din ineditul bisericilor hunedorene din secolele trecute.  Numeroase poveşti circulă pe seama bisericii din Densuş, una dintre cele mai misterioase construcţii din Ţara Haţegului. Este veche de peste şapte secole şi a fost clădită pe locul unui templu dacic. Sub temelia ei se spune că se află mormântul generalului roman Longinus, capturat de regele Decebal, iar o încăpere secretă din turla ei a adăpostit vreme îndelungată o tânără fecioară, sfâşiată de durere. În zidurile bisericii din Densuş au ajuns blocurile de calcar din fostul oraş daco-roman Ulpia Traia­na Sarmizegetusa, pietre funerare şi coloane, însă aşezarea uimeşte şi prin picturile care o împodobesc. O icoană stranie îl înfăţişează pe isus în costum popular românesc, iar o altă pictură îl prezintă pe apostolul toma în timpul schingiuirii sale, având pielea scoasă de pe trup. Cu timpul, unele dintre picturi au fost distruse, iar ochii sfinţilor au fost scoşi, cel mai probabil, de turcii care au ajuns în Ardeal în secolele trecute.

4. Biserica de lemn din Almaş Sălişte, un sat mic de pe Valea Mureşului, a devenit cunoscută pentru tabloul Judecăţii de Apoi, în care grupuri de credincioşi sunt schingiuiţi de draci.

Atât oamenii, cât şi fiinţele supranatura­le au un lucru în comun: sunt goi, iar părţile intime le-au fost scoase în evidenţă de artistul popular. Una dintre scenele tulburătoare este cea înfăţişată cu explicaţia „muierea care nu face prunci” şi prezintă o femeie pe care şerpii o muşcă de sâni. În acelaşi tablou, apar femei şi bărbaţi goi, amestecaţi, legaţi cu toţii şi târâţi de un alt dia­vol.

„Pufi” şi „Kufi”, după cum sunt numiţi doi dintre diavolii ilustraţi, cară cu o roabă la judecata de apoi pe „juraţii care au judecat strâmb”, iar „omului care păcătuieşte pentru că doarme duminică dimineaţa” i-a fost dat un coşciug, în care să fie chinuit de draci. O ultimă înfăţişare de pe frescă este menită să facă de ruşine pe „femeia somnoroasă şi leneşă”. Picturile datează de circa două secole, dar în prezent au fost acoperite astfel încât să nu mai poată fi văzute de enoriaşi. „Pictura interioară, executată în 1819 de un autor anonim, se remarcă prin prospeţime, vigoare şi har narativ. În scena Judecăţii de Apoi, pictorul s-a inspirat din realitatea sătească, numind personajele zugrăvite cu porecle şi nume locale. Pictura constituie, în studiul artei moderne din Transilvania, o lucrare de refe­rinţă dintre cele mai importante”, sunt informaţi cei care ajung la biserica din Almaş Sălişte, prin pancarta din curtea monumentului istoric. Totuşi, scenele controversate care arată păcătoşii goi stau acoperite de câţiva ani.

5. Biserica arh. mihail din Gurasada se numără printre cele mai vechi biserici de piatră ridicate în România. Lăcaşul ortodox de pe Valea Mureşului nu uimeşte doar prin istoria de şapte secole, dar şi datorită picturilor care îl împodobesc, reali­zate în cea mai mare parte de meşterul Ioan de la Deva, în secolul XVIII. Pereţii din tinda vechii biserici au fost acoperiţi cu o serie de picturi misterioase.

Sunt ilustrate scene ale judecăţii de apoi, au fost înfăţişate grupuri de oameni goi care îşi primesc pedepsele pentru păcatele săvârşite, nuduri feminine încadrate de diavoli, oameni spânzuraţi sau schingiuiţi. „Artistul îşi varsă tot veninul asupra femeilor şi a duşmanilor păgâni. E ceva izvorât din simplicitatea şi originalitatea sufletului ţărănesc şi ar fi interesant să se studieze această pictură mai amănunţit”, scria Virgil Vătăşianu, în volumul „Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara”, din 1930.

6. Biserica din satul Strei datează din secolul al treisprezecelea, potrivit unor istorici, şi este unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult creştine din România. La fel ca în biserica din Densuş şi în picturile murale ale lăcaşului din Strei toţi sfinţii înfăţişaţi pe pereţii bisericii au ochii scrijeliţi. „Se spune că icoanele din biserică au fost profanate de turcii care au invadat aceste locuri în trecut, dar mai este credinţa populară că ochii sfinţilor au fost scoşi de vrăjitoare, care credeau astfel că, luându-le ochii, iau puterea”, relata Petre Pandele, săteanul care avea în grijă monumentul.

Deşi au fost vandalizate, iar timpul a fost necruţător cu ele, picturile din lăcaşul religios sunt impresionante: ele datează din secolul XIV şi sunt realizate de meşteri străini. „Un argument în acest sens îl constituie picturile murale care decorează biserica din Strei, picturi a căror expresie stilistică nu s-ar putea explica fără participarea unui artist format în ambianţa italo-adriatică. Deşi ne aflăm într-un lăcaş ortodox, nu va surprinde iconografia încărcată de teme provenind din mediul catolic, cunoscut fiind faptul că arta veche românească a dovedit o mare capacitate de absorbţie. În dorinţa de a ridica lăcaşuri reprezentative, ctitorii autoh­toni erau nevoiţi să recurgă şi la serviciile unor artişti străini, aşa cum s-a întâmplat şi la Strei”, relata Vasile Drăguţ, în volumul Arta gotică în România, apărut la Editura Meridiane, în 1977. Picturile în culorile albastru, ocru şi roşu, ce poartă semnătura meşterului Grozie, împodobesc interiorul bisericii vechi din vremea cnejilor, pe care au transfor­mat-o în cel mai colorat monument al Văii Streiului.

7. Biserica veche a satului Bretea Română de pe Valea Streiului a fost ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea, potrivit unor date isto­rice. Din anii 1980, oamenii au abandonat-o şi, treptat, a devenit o ruină. Acoperişul s-a prăbuşit, iar crucea aşezată în turnul ei a fost îndoită de fulgere.

Slujbe religioase nu mai au loc în biserica părăsită, chiar dacă oamenii continuă să îşi îngroape morţii în cimitirul ei. Locul este înconjurat de bălării, iar în inte­riorul clădirii au crescut tufe şi copaci. Ocolită de localnici, bi­serica a devenit un loc de popas pentru turişti. Puţini dintre cei care ajung în curtea ei cunosc, însă, secretul acesteia. Din pictura religioasă care în trecut îi împodobea pereţii, un singur chip pictat a rămas aproape neatins, în timp ce restul icoanelor s-au desprins de pe ziduri o dată cu tencuiala ori s-au prăbuşit împreună cu pereţii. „Icoana” rămasă întreagă înfăţişează un diavol, care ridică un pocal. Unii dintre localnici cred că pictura neatinsă este un semn rău.

8. Sunt de remarcat în mod deosebit şi zecile de reprezentări medievale şi renascentiste din tablouri, goblenuri şi icoane care înfăţişează nişte obiecte ciudate ce seamănă în mod izbitor cu farfuriile zburătoare moderne.

Într-un goblen lucrat în lână şi mătase datând din anul 1303, un „Magnificat” păstrat în Bazilica Notre Dame a Beaune (Bourgogne, Franţa) ies în evidenţă diferite imagini de obiecte în formă de „pălărie de preot” (sau discuri cu cupolă) care par a zbura deasupra oraşului, în spatele unor doamne. Un obiect aproape identic se află într-un „Magnificat” din secolul al XV-lea; interpretările care i-au fost date sunt numeroase şi anume de la OZN-uri şi nişte munţi stilizaţi, în cazul goblenului (care prin conformaţia lui nu se pretează la desene tridimensionale) şi până la reprezentarea unor adevărate pălării de preoţi aflate în zbor.

Aceste din urmă obiecte erau înfăţişate în multe tablouri de către pictori rebeli la autoritatea ecleziastică (pentru care erau siliţi să lucreze) care-şi luau o revanşă simbolică, denunţând într-o manieră criptică corupţia bisericească (prin imaginea pălăriei care se îndepărta de zeu în zbor).

Un exemplu admirabil în acest sens ne este dat de tabloul La Tebaide (Tebaida) de Paolo Uccello (1397-1475) care ilustrează dezvoltarea monahismului; în partea stângă a tabloului este înfăţişat un înger cât se poate de ciudat, într-un „romb sacru”, care i se arată unui călugăr; în partea dreaptă atrage atenţia un călugăr pe jumătate gol stând în genunchi în faţa lui Iisus rastignit pe Golgota. Se vrea a se scoate în evidenţă puritatea tagmei monahale în contrast cu corupţia tagmei preoţeşti prin faptul că lângă monahul care se roagă se află o pălărie roşie de cardinal, o pălărie care zboară lăsând o dâră în urma ei; iar mai jos se poate observa o altă pălărie asemănătoare, de data aceasta de culoare albastru metalizat. Să fi fost, oare pictorul martor la un eveniment OZN pe care îl va fi interpretat drept un semn ceresc, un avertisment divin? Sau ca cele înfăţişate să fi fost luate din nişte cronici vechi care se refereau la nişte apariţii reale de OZN-uri?

9. Într-un tablou vechi de aproape 600 de ani observăm mai multe OZN-uri şi o uriaşă navă-mamă extraterestră!

Un alt tablou cu reprezentări ufologice (din 1432) este cel al pictorului italian Masolino da Panicale (1383-1447), în care putem observa mai multe OZN-uri care pur şi simplu brăzdează cerul! Tabloul în cauză se numeşte „miracolul zăpezii” şi a fost pictat de Masolino da Panicale pentru biserica Santa Maria Maggiore din Roma. Actualmente tabloul poate fi văzut în Galeria Națională din Capodimonte, Napoli. Pictura se bazează pe o legendă din anul 352. Papa Liberius și Giovanni, un domn roman bogat, au visat că fecioara Maria le-au cerut să construiască o biserică dedicată Ei, pe dealul Esquilino, una dintre cele 7 coline celebre ale Romei. Fecioara maria, de asemenea, le-a mai spus celor doi că în locul ales pentru construirea bisericii va ninge. Conform legendei, acolo unde a nins prima dată a şi fost ridicată prima biserică în cinstea fecioarei maria. În general, zăpada este extrem de rară la Roma, chiar și în cele mai reci sezoane, astfel încât a doua zi dimineața, când un dreptunghi de zăpadă a fost descoperit pe dealul Esquilino în timpul celei mai fierbinţi luni de vară din Roma, totul a fost considerată ca fiind un miracol. Zăpada a persistat pe acel loc, în ciuda căldurii de afară. De îndată ce terenul pentru construirea bisericii a fost trasat, zăpada s-a topit, iar prima biserică mare din Roma, în cinstea fecioarei Maria, a fost ridicată.

În tabloul lui Panicale, pe cer par a fi reprezentaţi nişte nori, din care ar fi căzut zăpadă. Însă, se poate observa cu uşurinţă că norii din pictura lui Panicale nu sunt deloc nori obișnuiţi. Dacă veţi privi mai aproape, veți observa că aproape toţi norii sunt cam de aceeași dimensiune și formă. Par mai degrabă nişte farfurii zburătoare! În plus „norii” pictaţi nu se aseamănă deloc cu cei întâlniţi în alte picturi din aceeași perioadă.  Este logic să presupunem că „norii” sunt de fapt nişte OZN-uri… Şi, nu în ultimul rând, norul central din tablou pare mai degrabă o uriaşă „navă extraterestră mamă”…

10. Un OZN şi doi extratereştri apar în tabloul „madonna cu pruncul şi sf.ioan botezătorul copil”, vechi de peste 6 secole.

Unul dintre pictorii italieni mai puţini cunoscuţi publicului larg este Jacopo del Sellaio (1441-1493), un pictor renascentist al Şcolii florentine. Ca şi pictorii din acele vremuri, Jacopo se concentra pe tablouri religioase; este şi cazul picturii intitulate „madonna con bambino e San Giovannino”, adică „madonna cu pruncul şi sf. ioan botezătorul copil”. Ce descoperim în tablou? Ceea ce pare a fi un OZN!

În spatele madonnei şi a celor doi copii se poate observa cu destulă claritate un obiect zburător de formă rotundă în care se găsesc doi ocupanţi. Aceştia stau în spatele unei balustrade ce mărgineşte un culoar circular. Un personaj din planul al doilea priveşte spre cer cu curiozitate, iar alături de acesta câinele său latră speriat. Obiectul zburător este figurat cu raze. Dacă este vorba despre strălucirea acestuia sau dacă suntem confruntaţi numai cu manierismul pictural care doreşte să sugereze mişcarea sau provenienţa de origine divină sau extraterestră a obiectului, acest lucru este mai greu de spus. În orice caz, obiectul în cauză nu poate fi interpretat, cel puţin de această dată, ca fiind altceva decât ceea ce este: un obiect zburător neidentificat, adică un OZN. O fi observat acest pictor în viaţa sa un OZN, de care a rămas marcat? Momentul naşterii mântuitorului este reprezentat în icoanele bizantine într-un mod bizar, şi anume pruncul isus pare a coborî din cer dintr-un nor pe o rază de lumina asemănătoare unei funii, aşa cum am putut vedea bunăoară scenele înfăţişând naşterea din mozaicul de pe bolta Bisericii Daphni din Grecia şi în Cappella Palatină din Palermo. Amândouă reprezentările datează din secolul al XII-lea; sau într-o miniatură armenească din secolul al XIII-lea, precum şi în tabloul “naşterea lui isus” al rusului A. Rubliov, din secolul al XV-lea…

Cometa metalică din care se desprind nişte fascicule de lumină este o constantă a artei bizantine şi ortodoxe greceşti, iar într-o icoană ucraineană din secolul al XVI-lea, cunoscută cu numele botezul lui hristos, se poate vedea o asemenea cometă pe cât de mică pe atât de nefirească, alcătuită dintr-un semicerc din care se desprinde un fel de fus telescopic terminat cu un oval. Iar din oval pleacă cele trei săgeţi care îl lovesc pe isus aflat în Iordan.

Şi tot în cazul artei din Est este clasica reprezentarea unor imagini de migdale sfinte şi de chipuri cereşti înăuntrul unor sfere; astfel, în pictura bună vestire din Şcoala din Novgorod (Rusia), din secolul al XII-lea, tatăl ceresc, cu sceptrul în mină, priveşte la îngerul care i se înfăţişează sfintei fecioare stând într-un vehicul jumătate migdală şi jumătate car de heruvim de-al lui Ezechiel, vehicul alcătuit din capete de îngeri şi de animale, toate acestea fiind încorporate în obişnuita emisfera (stilizare a norului divin).

Această imagine poate fi întâlnită şi în Occident, spre exemplu în ilustraţia înălţarea la cer din Sacramentulî (carte cu rugăciuni) din Saint-Etienne (sec. XI, Biblioteca Naţională din Paris). Iar chipurile cereşti din sferele acelea, care se crede că ar fi ale unor îngeri, apar şi în icoana maicii domnului, creaţie a Şcolii din Iaroslav, din secolul al XIII-lea (Galeriile Tretiakov din Moscova).

11. Anul 776, castelul Sigiburg, Franta. Profitand de lipsa imparatului Carol cel Mare, aflat in razboi cu cetatile italiene, trupele saxone asediaza Sigiburg cu intentia de a-l recuceri de sub ocupatia franca. Desi sortii inclinau de partea saxonilor, un fenomen misterios avea sa opreasca atacul si sa determine retragerea atacatorilor.

Martorii declara ca, la un moment dat, pe cer si-au facut aparitia mai multe discuri luminoase, pe care localnicii le-au numit scuturi de foc, si care, se pare, ca pluteau deasupra bisericii din cetate. Inspaimantati, saxonii vor arunca armele si se vor retrage in dezordine fiind convinsi ca au asistat la o manifestare a fortei divine. Evenimentul avea sa fie redat intr-un manuscris celebru, Annales Laurissenses, unul dintre cele mai importante documente medievale privind domnia lui Carol cel Mare.

12. Triumful verii se numeste o tapiserie celebra aflata in prezent la Bayerisches National Museum din Munchen. Creata la Bruges in 1538, tapiseria prezinta imaginea unei sarbatori inchinata recoltei.

Pe fundal, cerul este brazdat de mai multe obiecte discoidale, asemanatoare cu ceea ce astazi numim, obiecte zburatoare neidentificate.

13. Glorificarea euharistiei sau a sfintei liturghii, este o alta pictura realizata de un artist italian, Bonaventura Salimbeni, in 1600. Expusa in biserica San Lorenzo din Montalcino, Italia, creatia prezinta in centru un obiect perfect sferic, metalizat, cu doua antene.

Unic și total nepotrivit este și obiectul rotund, asemănător unui satelit, cu antene și cameră video, care apare în pictura ”Glorificarea sfintei liturghii”. Tabloul poate fi văzut în biserica San Lorenzo din San Pietro și a fost pictat de Bonaventura Salimbeni în anul 1600. Unii ar spune că obiectul rotund și albastru, care se află între isus și dumnezeu, ar putea semnifica fie un dispozitiv extraterestru de urmărire, fie o mașină a timpului. El iese cu totul din canoanele bisericii și nu poate fi asociat cu niciun obiect sau principiu religios. Având în vedere că globul albastru are un finisaj metalic, el poate fi ușor confundat inclusiv cu un OZN. Se pare că artistul a avut o viziune din viitor și a încercat să ne transmită un mesaj codificat. Sa fie satelit?

14. Viata fecioarei maria este o tapiserie realizata in 1330 si este expusa astazi in biserica Notre Dame din Beaune, Franta. Pe fundalul imaginii se observa un obiect de forma disc, plutind pe deasupra caselor orasului.

Tapiseria atârnă în Bazilica Notre Dame (Notre Dame) din orașul francez Beaune, Burgundia.

15. Crucificarea este o alta pictura religoasa, realizata in 1350, care se afla in manastirea Visoki Decani din regiunea Kosovo. In stanga si in dreapta imaginii se afla doua obiecte in care sunt ilustrate mici siluete umane. Mănăstirea de la Decani este o mănăstire sârbească fondată în secolul al XIV-lea, fiind situată astăzi în Kosovo. Construcția sa a durat opt ani, din 1327 până în 1335. În 1350 interiorul bisericii monastice a fost decorat cu mai mult de 1000 de fresce, mănăstirea Decani fiind considerată una dintre cele mai bogate din Europa în ceea ce privește numărul frescelor.

Aici se află fresce care par să înfăţişeze îngeri zburând în nave spaţiale, asemenea astronauţilor din zilele noastre. Revista iugoslavă „Svet” a publicat în 1964 un articol fascinant, însoţit de fotografii, intitulat „Nave spaţiale la mănăstirea Decani. Sputnice în frescele noastre. Oare vechii pictori de icoane au înfăţişat la Decani nave spaţiale?” În nava principală, se vede un om fără aureolă de sfânt care ţine mâna pe o manetă de control nevăzută şi se uită înapoi spre o navă în care se află alt astronaut, ambele aparate părând a fi propulsate prin jeturi clar vizibile. Îngerii care se află dedesubt îşi acoperă ochii şi urechile cu mâinile, de parcă ar vrea să se ferească de lumină şi zgomot, în timp ce ceilalţi par împietriţi de surpriză. Scena principală îl prezintă pe hristos crucificat. O altă frescă înfăţişând învierea lui hristos îl arată pe mesia intrând într-un aparat asemănător cu o rachetă spaţială, echilibrată prin două aripi laterale. La Academia teologică din Moscova se află o altă icoană reprezentând învierea, datată din secolul XVII, care pare să-l înfăţişeze pe isus într-o capsulă aerodinamică, înconjurată de un strat de fum, semănând vag cu o navă spaţială. Pe bolta bisericii memoriale Alexandr Nevsky din Sofia, renumitul specialist japonez Yusuke J.Matsumura a descoperit cu uimire o farfurie zburătoare aurie.

16. Fresca „răstignirea”, din Georgia

O frescă bizară, care înfățișează răstignirea lui isus, poate fi văzută în Catedrala Svetishoveli din Mtskheta, Georgia. La o primă vedere, imaginea nu pare să aibă nimic ieșit din comun, totuși,  la o examinare mai atentă, se pot observa, în fundal, la stânga și la dreapta lui isus, două obiecte zburătoare, care par propulsate.

17. Criticii de artă consideră artistul olandez Arent de Gelder (Aert de Gelder; 1645-1727) ca fiind printre ultimii elevi din Rembrandt. În maniera marelui său învățător, el a pictat în principal portrete, precum și tablouri pe subiecte istorice și religioase.

În 1710, pictorul a pictat tabloul “botezul lui isus”, care este în prezent expus la Muzeul Fitzwilliam din Cambridge. Dintr-un obiect misterios în formă de disc din ceruri, fluxuri de raze strălucitoare se toarnă direct pe capetele lui isus și pe ioan botezătorul.

18. Tabloul „Buna vestire cu sfântul Emidio” (Annunciazione con sant’Emidio sau L’Annunciazione di Ascoli), care se află în Galeria Națională din Londra din 1864, a fost pictat de pictorul venețian Carlo Crivelli (1430-1495) în 1486. Artistul și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, în special, în orașul Ascoli Piceno, al cărui patron a fost considerat sfântul Emidiu.

Pânza de 207 pe 146 de centimetri a fost destinată altarului bisericii bunei vestiri (Santissima Annunziata), care aparține ordinului franciscan. Imaginea este saturată de simbolismul acelei vremuri, dar duhul sfânt este perceput de contemporanii noștri ca OZN. Fasciculul emanat de acesta este îndreptat direct spre capul fecioarei maria.

19. 3 capete de extratereştri „reptilieni” într-o pictură de la Mănăstirea Suceviţa Creştinismul nu recunoaşte existenţa reptilienilor (desi religia a fost creata special de ei, ca o metoda de sclavie si manipulare emotionala a oamenilor de pe Terra), ci spune că, mai degrabă, aceştia ar fi „draci”, fiinţe inferioare din alte dimensiuni.

Pe de altă parte, adepţii teoriilor extraterestre, spun că aceşti demoni de care vorbeşte creştinismul nu ar fi altceva decât fiinţe reale din lumea reală, ce trăiesc pe alte planete şi care apar sub forma unor extratereştri reptilieni.

20. O fiară sau un hibrid extraterestru poate fi văzut(ă) la biserica sf. Nicolae domnesc din

Dorohoi a fost construita în anul 1495 în localitatea Dorohoi (astăzi municipiu în județul Botoșani). Biserica conţine mai multe medalioane cu reliefuri, însă niciunul dintre acestea nu e mai curios şi mai interesant decât acela pe care distingem o mândră fiară masculină, cu cap de om (aşa cum se observă şi din imagine). Labele ei sunt terminate prin gheare cu trei zimţi; la spate, coada i se ridică în sus cu trufie, având la vârf un cap de balaur; pe şoldurile fiare se dezvoltă aripi întinse, iar deasupra gâtului se înalţă semeţ un cap omenesc, spân şi fără barbă. Acest lucru n-ar trebui să ne mire, din moment ce şi domnitorul Ştefan cel Mare, ctitorul bisericii, se spune că era fără barbă. Ca şi cel al voievodului, creştetul omenesc al fiarei de pe blidul smălţuit de la sf. Nicolae, e încununat cu o largă coroană crestată şi înflorată.

În România sunt multe biserici și mănăstiri care adăpostesc picturi și icoane bizare. Nu trebuie să mergem până în Desești (județul Maramureș) sau Alamaș Săliște (județul Hunedoara) pentru a întâlni aceste iconografii ciudate. Biserica de lemn din Corund (județul Satu Mare), adăpostește picturi ce frizează canoanele ortodoxismului.
Biserica din Corund, despre care am scris anul trecut (2013) în articolele „Diavolul pictat în biserica de lemn din Corund” (http://www.satmareanul.net/2013/07/23/diavolul-pictat-in-biserica-de-lemn-din-corund/), respectiv „SOS! Salvați biserica cu diavoli de la Corund!” (http://www.satmareanul.net/2013/08/07/sos-salvati-biserica-cu-diavoli-de-la-corund-galerie-foto/), adăpostește picturi ce înfățișează diavoli cu coarne și o femeie dezbrăcată, personificarea ciumei în opinia iconografilor.

Biserici cu picturi asemănătoare mai sunt și în județul Maramureș, în Desești, dar și în județul Hunedoara, la Almaș Săliște. Unii specialiști sunt de părere că picturile de la Corund, Desești și Almaș Săliște, redau una din versiunile apocrife ale Apocalipsei. Din documentele vremii reiese faptul că biserica de la Corund, a fost adusă pe butuci de lemn, trasă de boi, din mijlocul cimitirului, unde fusese construită inițial.